Pentru ca sunt asa de greu de multumit in ceea ce priveste arta in ansamblu ( muzica , fotografie, film, teatru, desen si mai ales literatura), in sensul ca nimic nu ma impresioneaza, ( nu datorita faptului ca nu am capacitatea de a evalua corect, ci datorita faptului ca uneori am senzatia ca nimic nu-i nou sub soare) am simtit nevoia sa postez cateva citate dintr-o carte care a reusit sa-mi satisfaca toate pretentiile : Eugénie Grandet (Honoré de Balzac).
,,Lingusirea nu purcede niciodata de la suflete mari; e apanajul sufletelor marunte, ce izbutesc sa se mai micsoreze inca, pentru a intra mai deplin in sfera vietii persoanelor in jurul carora graviteaza. Lingusirea presupune un interes.”
,,Sunt nespus de nefericita, n-am alt refugiu decat biserica; ea are brate destul de cuprinzatoare, pentru a imbratisa toate durerile noastre si sentimente destul de caritabile,pentru a ne impartasi din ele fara teama ca vor seca."
,,Dar daca dispretul n-a fost exprimat, nu inseamna ca nu era nemarginit."
,,Aceasta este povestea femeii care, traind in mijlocul lumii, nu face parte din ea; care, facuta sa fie desavarsita sotie si mama, n-are nici sot, nici copii, nici familie."
PS: Singurul impediment in opera balzaciana cu care am avut un impact brutal au fost acele descrieri aproape milimetrice, istovitoare pentru creierasul meu neantrenat. Dar daca reusesti sa treci de aceast mic inconvenient, o sa intelegi de ce il consider pe Balzac un artist desavarsit.
