La Bruja.

2011-11-20T12:41:00.009+02:00

I tried. But...

Resorturi algoritmice

2011-10-21T23:14:00.009+03:00

Am incercat. Paleta... indeajuns de vasta, peste poate de pestrita.

Fiecare a avut aparenta, toti au fost uzurpatori.

Interesant e cum se comporta sinele meu. Cativa pasi- mereu tot aia (restul de ...- pasi nesimnificativi/ pasi care variaza):

1. Joaca. Functioneaza! (me- the glue)

...

4. Creierul imi da pe tocator 'subiectul', scoate tot ce e mai NOT din el la suprafata, dupa care ii opune crap-ul, adaugand eventuale sfaturi practice de 'restructurare'.

[Etapa asta, 'pentru cei puternici', cum ar spune Stalinskaya- e trecuta cu succes in mod rarisim. Ala care-o trece iese automat din acest rahat pe pasi care-mi mananca inutil timp. Sa-l treci inseamna sa pot sa analizez fara sa demontez. Cand demontez, e pentru ca urla la mine ceva din interior: No more! No more!

Majoritatea pica in cap at this very point, e ceea ce numim atat de fatidic, inceputu' lu' sfarsitu'! Daca toata tarasenia s-ar opri aici... ar fi [^^ <3 :X], dar de obicei urmeaza momentul tipului de:

a) stiu ca 'put', o sa ma schimb;

b) stiu ca 'put', schimba-ma tu!

La momentul asta ma detasez complet si ori il sterg cu radiera din memorie, ori il folosesc pe tip drept %$#-toy o vreme, pana ma plictisesc si merg la 7.

...

7. Eu, iesindu-mi din minti, nemaiputand tolera tufisurile ce-i ies pe gura, megafight, finally 'the end'. Daca dudul e confuz si nu stie ce l-o pocnit, 10.

...

10. Orgoliu de data asta. Il testez pe tip pentru nivelul urmator: sclav au ba? Unii da, altii se tin demni. Bravo alora! Pe ceilalti ii trimit subtil la un consult.

11. Orice-ar face dudul la 10, urmeaza finalul apoteotic care include- cea mai awesome cearta pe care ai avut-o in viata ta /servicii postale/ livrari speciale/ mesaje text cu usturoi/ bilete cu sinceritate de ceapa si instructiuni pentru executanti/...

Story of my life.

[numarul 4! minte, armonie, integrare sociala]

Cu sinceritate, mie, eu.

Acriturilor care nu sad in borcan, langa castravetii murati, ci printre oameni, cum si ele se pretind a fi

2011-09-29T21:52:00.019+03:00

M-o afectat atata cat sa scriu ce scriu.

Acesta NU este un blog creat pentru public. Dovada sta in faptul ca articolele nu sunt limpezi, inteligibile ca sens, scop, spirit. Acest blog exista pentru MINE. De ce in formatul asta? Sa nu mai caut/pierd hartiile/documentele pe/in care-mi scriu ideile, cum nu mi s-a intamplat numai o data.

Scopul unor...a a fost atins- stiu ca ati zis si stiu si ce. Apoi, ca intr-o alaturare de persoane pe care de la un punct incolo n-am mai putut-o numi compacta era firesc ca cei ce sunt sa faca broderii pe langa speta despre cei ce nu sunt. Constienta fiind de aspectul asta, nu m-am sinchisit sa ajung la locul cu pricina ca sa plec dezgustata de mazga in care s-ar fi transformat, inevitabil, atmosfera.

In incheiere, adaug ca nu m-am simtit nicicand mai naturala, mai fireasca in gandiri si atitudini decat acum si ca cine vede altceva sau nu vede... pas! , ca persoanele in cauza is lipsite de tact, de ocupatie si de imaginatie, din moment ce-am ajuns eu cap de afis in Monitorul de Sant, motiv pentru care le-as recomanda sa-si corecteze atitudinea si sa nu transforme 'aratatul cu degetul' in sport olimpic.

,,Vezi cum o musca moarta poate sa devina opera de arta!''

[Trebuie sa fie nespus de dureros sa simti ca tot ce obtii se datoreaza manipularii in masa, denaturarii adevarului, actului teatral continuu si nu jertfirii sinelui in incercarea de a dovedi adevarul propriei inimi, avand maturitatea de a-ti asuma un ipotetic esec.]

In septembrie, Vama...

2011-09-19T00:41:00.015+03:00

... e mai pregnanta. Se simte mai intens. Am pipait-o cu palma deschisa. Am respirat-o, dar pana n-am simtit sare in par n-am crezut.

Inca diger experienta de anul asta. Si nu sunt sigura ca vreau s-o impart cu 0101010010101011100010101010101100000111.

Chestiuni :

1. nu mai merg vara in Vama- colcaie de cocalari si wannabes

2. desi toamna imputineaza cocalarimea, asta nu inseamna ca flagelul e exterminat. [Am vazut o pussy blonda care-si sprijinea un crac de wc headbanguind.]

3. thumbs up pentru 'El Comandante', 'Papa la Soni', 'La Canapele'. Proprietara de la 'El Comandante' e o super-femeie, un om de calitate. Nici staff-ul nu e mai prejos. Cat despre Expirat...capul sub pamant, ca strutul.

4. rulou de ciocolata, strudel cu mere... Am impartit matematic shaorma mica cu Zava si cu verdeata din ea.

5. Theo a folkait-o seara de seara si cum ne-am cazat in Raskalla(^^!!), zau c-o fost sublim sa adormi leganandu-te in balansoar, eventual cu o pisica in brate, inganand cantece dragi. Nota de patriotism mi-o atins cordul. Am rezonat.

6. Johnny King: ,,Women are sweetness!'' Si partenerul lui de scena... Voci, chitari... simtaminte!

7. m-am imprietenit cu un caine. nu! catelul s-a imprietenit cu prosopul meu. ar fi vrut sa se imprieteneasca si cu papucul meu, numa' ca-mi mai trebuia...

8. acelasi 2 mai, cu toate ca i-au crescut casute pe spate...

9. desigur, iminenta aprovizionare cu zorzoane! ^^

10. ,,Da' bine ca v-o apucat pe toti cititul! Da, da! Acuma, seara! :P ''

11. ,,Noi nu suntem boschetari! Serios, nu!'' zisera ei iesind dintr-un spatiu de 25 cm latime dintre 2 cladiri alaturate...

12. ,,Cheia? O lasati in usa. Numai sa nu furati mileurile si bibelourile!''

13. trenul vietii: dus: 12 ore intregi- hemoragie, flux continuu de cuvinte; intors-literatura rusa, Muse in dans si dans in tren, plus un domn care-l are ca prieten imaginar pe Marin Sorescu. eugenii si alune.

14. ,,Bah! Motanul nu ma lasa sa vin sa dorm!''

15. ,,Care lotiune de plaja? In septembrie?!'' urmarea... usturatoare si rosie!

16. ,,Cum miroaseee! ^^ Nu-mi ajung plamanii!''

17. ,,Madaaaa! O meduza cat casa, sferica si albastra! Aaa! Ia-ma!''

18. Ce bine mirosi a usturoi! Hamsie mica! ^^

19. Cuplul perfect pe plaja. El se descalta de adidasii perfect curati si de ciorapii perfect albi, dupa care o ajuta pe ea sa intinda perfectul lor cearsaf. Fiind alergic la imperfectiunea din jur, el isi sufla periodic nasul perfect. Care-i baiul? Ca mucii lui perfecti au ramas pe plaja, cu tot cu servetele!!! X(

20. ,,SENZATIONAL!!!''

to be continued (?)

Eu, azi.

2011-08-27T10:08:00.011+03:00

Am ajuns la varsta la care-mi pot folosi aripile neconditionat. Totusi n-o fac si nu stiu daca cea care ma impiedica e constiinta.

Timpul se chirceste si se dejghina- teoria relativitatii.

Nu-mi ajunge timpul sa gandesc din lumea asta cate-as vrea.

Mecanismele creierului meu se revolta des.

Fii cu bagare de seama! Cand nu mai sunt sigura, injunghii.

Nu vreau sa retraiesc copilaria in care eram fericita pentru ca nu stiam destule. Vreau sa am o viata cu care sa fiu de acord, stiind-o.

Prietenia interesata e o realitate dureroasa, pe cand cea dezinteresata e o utopie care nu ma intereseaza.

Filosofia intrece stiintele prin grandoarea perspectivei; realitatea intrece filosofia prin dovezi palpapile, cum ar fi durerea.

Ma tem de momentul iminent in care n-o sa ne mai cunoastem, suflete!

Vreau sa mor cu bratele spre luna, cu ochii deschisi si cu coastele rupte de prea multul aer inspirat.

Nu sunt sigura ca urarile de 'La multi ani!' trebuie sa contina aceste cuvinte.

Materialul care ma sensibilizeaza e sticla. Imi aminteste de mama.

Paianjeni cu doua picioare, nu mai teseti intrigi in panza mea!

Obisnuinta distruge imaginatia si curajul.

Vreau sa citesc spiritul din carti, nu-mi mai dati ciorne!

Incerc sa tai cu foarfecele undele electromagnetice, dar el le propaga.

Cheia consta in echilibrul dintre extreme.

Barbati, nu va temeti de femei! Iubiti-le!

Tu, care stai cu vesnicia in ceasul de la mana, indraznesti a vorbi!

Dumnezeu e o alternativa?

Cred ca termenul 'piele' e exploatat cand vine vorba de doi. Atingeti-va sufletele!

Corp, minte si spirit, adunate dau OM.

Tipa la mine cu privirea, nu cu vocea!

Artistii, cand gresesc, se ascund dupa conditia lor ca niste copii.

Daca nu stii, sa nu taci! Sa intrebi si sa te-ntrebi ce-i cu nestiinta.

Pentru mine, dragostea parinteasca e ultima ramasita de dragoste pura. Dar asta n-o face perfecta.

Am o viata in fata. Patru cincimi din ea mai exact.

Aceasta pasa a luat sfarsit.

Tot ce-mi doresc acum e o bucata de lemn.

Atrofiere

2011-08-12T19:45:00.026+03:00

Aproape c-o trecut un an. Dar stiu c-am scris zeci de pagini de istorie personala. Revin! Pentru viitorul in care-o sa-mi pipai nodurile trecutului. Aceste concepte: trecut, prezent si viitor... in sfarsit le conexez, dezvolt o noua perspectiva, una care le alatura. Ce-am facut intre timp? Am invatat sa inot printre oameni, intr-o apa noua. Oameni inoata cu mine. Altii inoata in alte ape. Eu nu vreau sa-not cu unii...

Simt lipsa unui dreptunghi. O panza de aceasta forma. Uda, impregnata cu nisip. Un prosop colorat cu miros de libertate. De-o carte oarecare, dar cu sens si spirit. Simt lipsa unor oameni 'faini'. Sa caut cu privirea plete si sa le gasesc. Sa ma destind prin sunetele care acasa ori is de negasit, ori nu-s la fel. Sa ma infratesc cu toti si cu fiecare. Sa rad la glume destepte. Sa cunosc oameni sclavi ai propriilor pasiuni si prin asta liberi.

S-a-mplinit timpul cand eram deja acolo.

Adulmecand-o, avand pupilele dilatate sa exclam: 'Am ajuns!'.

Nu mi-e dor de ce-a fost odata, cand a fost a altora. Asa nu o stiu.

Mi-e dor sa traiesc... Vama sufletului meu.

Mi-e dor de-un sentiment.

Demitizarea lui Zeus

2011-02-16T11:09:00.014+02:00

Axioma : Refuzand sa te maturizezi, ca etapa fireasca a interiorului uman, STAGNEZI!!!
N-ai vazut bucata de suflet alb din mine. Ai calcat-o cu bocancul. Privind retrospectiv, ma doare fiecare atingere, fiece gest. Pentru ca n-a fost prietenie acolo, nici suflet, ci doar ispita unei bucati de carne pe care-o intrebi intr-o doar daca achieseaza, ca nu cumva sa te simti urmarit de vreo urma de ...,,nedrept''.

Orice-as fi spus eu, trebuia sa-ti controlezi ego-ul. Fraiere!
Exemplar minunat al omului-tarfa.

Asa fiind, tot ce o sa primesti de la viata e placere. Temporara si perisabila. De ce? Ca refuzi sa cresti. De ce? De frica ce-ti e.

A rezona? Verbul asta devine un foarte bun banc sec.

Focuseaza de la distanta, prietene!

Ai murit.

În cele din urmă, esenţa rămâne...

2010-09-03T20:26:00.007+03:00

Bine-am venit în toamna copilăriei mele...

trag linie şi adun...

Prima amintire... trei ani: stau pe alee, copăcel. Vară, soare, multă lumină. Privesc de sus în jos, admirativ, la rochia mea galben-pai cu fundiţe mici şi roşii pe cele două buzunare. Trag de ea cu ambele mâini în sens opus ca să încapă mai bine în câmpul vizual. Mă balansez stânga-dreapta. Mi-s mândră. :)

derulez...

Şi-am văzut şi culori şi copii cu păduchi... Mi-am privit prietenii venind şi plecând de lângă mine, mut. Evoluţii fulminante... Am pipăit în sufletele altora. Am suferit şi-am plâns pentru nedreptate. Am învăţat să ucid prin vorbe. Am sărutat şi-am izbit. M-am îndrăgostit de cuvinte. Am analizat continuu. Am întâlnit oameni şi... actori. M-am îmbolnăvit, am zăcut nervos. Am provocat, m-am zgâriat şi-am dispreţuit. Am fugit de iluzii şi-am uitat să pictez. M-am certat şi niciodată n-am iertat sincer. Mi-am hrănit orgoliul nebun. Am admirat oameni adevăraţi. Mi-a fost dor şi încă-mi este... Regret că n-am simţ artistic. Mă lupt cu demonii mei. Şi încă sper...

Dar n-am iubit niciodată.

Suflete, de azi eşti un Rastignac (Le Père Goriot-Balzac). Te iei la trântă cu viaţa.

Pentru cel de mâine eu: Copilule, nu-ţi fie frică să visezi!

fetus.

2010-08-21T20:25:00.008+03:00

rănile voastre mă dor. toate durerile lumii se răsfrâng în mine.

aspirat. smuls. stârpit. mutilat. ucis... prin porţionare. prin separare de tine.

fetus cu şi fără cordon ombilical, plutesc în lume izbindu-mă de ascuţişul inimilor voastre, a celor ce nu mă vreţi. paşii vă duc departe de mine. amprente. eu sunt!!!

iar eu primesc durerea zâmbind pentru că voi sunteţi tot ce am.

[în urma a 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile -film românesc]

Muşti.

2010-08-19T00:30:00.027+03:00

Văru’ Mirel a luat 2 pentru insectar... avea albine , furnici...avea şi gândăcei, molii şi libelule... da` muşti... lupa! [încântător pocinog ... :-j ]

Că tot veni vara (de-acuma trece, dar 'schilodit' fiindu-mi neuronul după bac, el tot asteaptă vacanţa... e o senzaţie de-a mea ca bacul e endless :-" ) şi tradiţionala muscă bâzâie insistent, la fel şi creieraşul meu se ţine de farse şi dacă nu tot eu aş avea de tras ponoase, zău că nu m-ar afecta! Pii cum? Dacă am hotărât împreună:

-Măi creieraş! Nu cumva să ...

-Nu! [-x

-Nici ...

-Nici, şefa! [-(

El dă din corpii neuronilor aprobator scuturându-şi dendritele şi tot prin străchini mă bagă, mama ei de sinapsă şi de tot! Şi acuma ce ne facem creieraş[-fluturaş-nu-mai-ai aripioare-jur!>:)] ? Mai dăm o tură pe la doftori, mai pansăm o plagă, o chestie ... ingurgităm calmantul... formalităţi la psihiatru:

-Zi, dom’le, mai am vreo şansă? ...

Cică fluturele se duce singur în flacără... Dar măcar să nu fi ştiut. Mai mult, am enunţat chiar! Târziu...

Şi ce dacă n-are fir logic? Voi aveţi?

-Săr-na! Daţi-mi şi mie patru fire logice! O să fac un borş de circuite. :)

.....................................................................................................................................

Şi-acu’ nu pot să zic că ,,mai bine nu” că ,,ba daaa!!!”, dar cu ce preţ?

Femeia e proiectată să-şi mănânce nervii singură.

Bărbatul e proiectat să nu observe clocotul din femeia lui.

Paradoxal, orbecăie unul după altul.

În întuneric.

\\// //\\ //\\//\\ //\\

2010-08-16T10:03:00.024+03:00

Depinde de unghiul din care-o priveşti, de anturaj, de circumstanţe...sunt mulţi factori care te pot plasa pro sau contra Vamei.

În Vamă n-ai ce găsi ziua, că n-o deosebeşti cu nimic de alte staţiuni: Un şut în pas, un fund înainte! Şi nici noaptea dacă ţi-ai propus să faci pe deţinătorul de bolid. Du-te în Mamaia. În Vamaia lupa ! :)

Cert e un lucru: în locul asta mai poţi găsi oameni faini cu care să poţi lega amiciţii. Ai parte de cel mai spontan şi mai bun umor. Tot aici eşti liber să te manifeşti în orice fel crezi că te reprezintă. Eşti în Vamă!

Unii pot spune ca Vama poate îndeplini vise [nu-i aşa, Ioana?]... pe unii îi dezamăgeşte, altora le schimbă viaţa într-o secundă, o oră, o noapte... e ceva legat de locul ăsta şi de disponiblitatea pe care o ai pentru a te încredinţa, măcar pentru o noapte, Vamei.

Imprevizibilă şi nocturnă. Nu te lasă să dormi. Sau s-o uiţi.

\/ /\ /\/\ /\ -o experienţă.

Vamă cu cântec, loc cu suflet.

N-am avut grijă.

2010-07-01T19:50:00.012+03:00

azi nu vreau să trăiesc. azi vreau să mor. să mor în mine. să trăiesc în interior. că tot ce vreau nu-i al meu şi tot ce-i al meu moare, din vina mea toate. n-am avut grijă de tine.

te-am pierdut.

încă te aud. vreau să te văd, bucurie! mi-e dor fără noimă.

ce-am făcut?

te caut cu groază. de nicăieri, niciodată, niciun 'tu' n-o să apară.

te-am ucis inconştient. iartă-mă...

apa spală. timpul usucă. viaţa curge...

3:-O, în limbaj ezoteric.

2010-06-22T13:05:00.009+03:00

tu9puncteeu

tu spui nu şi plângi acu'

mai bine spuneai da ... ar fi fost vina mea.

tu spui: da! începe fericirea.

mai bine-ai fi spus nu

plângem amândoi acu'.

A. Tudor

deci nu.

pentru cel ce va să vină...poate!

2010-05-23T23:29:00.012+03:00

sper să mă recunoşti...eu voi fi îmbătrânit şi înnebunit căutându-te.
ciudat...dar vei fi reuşit să te pliezi pe standardele din ceruri.

cum unii au doi ani până mor, iar altii o sută de când se nasc, tot printr-un paradox am să te arunc cu prima ocazie, chiar dacă te-am căutat disperată.
iarba din ochi şi părul căprui, adjudecate ţie.

mi-ar plăcea să fac dragoste cu creierul gol, dar cum nu mă pot dezbraca de el, nu fac dragoste.
mi-ar plăcea să fuzionez, dac-aş avea un petic de pământ tare... transfer de energie prin degete.
mi-ar plăcea un vis pe care să-l domin, dar să fie al nostru. ţi-l dau ţie dacă îmi alimentezi impresia că încă îl posed.
apa sărată...cer acoperit, cu lumini portocalii, vânt dinspre mare, aer cald, plete mobile, nisip sub tălpi. cârpa de pe mine flutură alb.

naturaleţea de-a fi doi.

"J'crois que les histoires d'amour
C'est comme les voyages en train
Et quand j'vois tous ces voyageurs
Parfois j'aimerais en être un..."
(Le Voyage En Train - Grand Corps Malade)

icy. cold. cold as ice.

Noi suntem...

2010-05-14T15:59:00.012+03:00

Ce este tupeul?

Tupeul reprezintă o modalitate mai ingenioasă de a ~~fura~~ cerşi chestii pe care nu le meriţi. Adică în loc să te milogeşti, preferi să te impui...altfel.

Tupeiştii nu sunt nişte învingători. Sunt hoţi. Fură poziţiile celor competenţi, dar defecţi. Defectul: ancoraţi în bun simţ încă din faşă. Nu trebuie să uităm că suntem încă în sălbăticie-jungla urbană. Ne robotizăm. Rutina ne distruge nervii. Dependenţi de butoane şi de curent electric. Consider că putem vorbi şi de implicaţii biologice. Adică...trebuie să ai o oarecare predispoziţie genetică pentru a te comporta ca pe tarlaua mamei indiferent de tipul de priviri care ţi se-aruncă.

Să conştientizăm că numărul celor cărora li se fură pâinea din farfuria din faţă ~~pe care o au pe~~ ~~propria masă din propria casă~~ creşte. Mai ales la noi. Hai să recunoaştem că în orice stat civilizat din lumea asta, cetăţenii nu închid ochii în faţa nesimţiţilor. Iar la ei nesimţirea (au şi ei :-j ) are o limită. Converge. Există un minim de respect. Noi...n-avem. Noi suntem replici ale baciului din Mioriţa. Urăsc fatalismul asta cu care mama ne învaţă de mici. Şi ce dacă ţi-o spart Cornel nasu’? E copil şi el, săracuţul... ia nu te mai gândi la asta şi nah o ciocolată. Îţi înfundă gura cu ciocolată să-ţi oprească fluxul vorbirii şi totodată revolta, iar Cornel, sărăcuţul, o să-ţi mai spargă o dată nasu’ că ştie că nu păţeşte nici pe naiba... Şi ştii ce? N-o să ezite să-ţi râdă în faţă. Îşi permite. Indirect i s-a dat voie. ;)

Ăştia suntem. Motto-ul românului obişnuit: ,,Ce dacă X a ieşit iar preşedinte? Important e că ne-a mituit cu mici.”:)

Reveniiiind…m-am săturat de tupeul unora. Serios acum. Ce tot atâta dragoste de sine? Dar ciiine sunteţi, fraţiorii mei, să vă bateţi joc de alte suflete? De ce în autobuzul cu care fac eu naveta,[ având în vedere că poţi tăia praful cu cuţitul, miresmele sunt...diverse... dacă ninge/plouă afară...ninge/plouă şi în autobuz şi ne-am putea obişnui şi cu asta dacă n-am sta 7 oameni/m²], preţul abonamentului e în continuă creştere?

Asta în timp ce audiez simultan 10 manele diferite :>.

[...noi suntem generatia copy-paste. Evoluţie sau regres?]

[...noi nu putem trăi fără săpun, dar fără inimi da.]

[...noi hrănim peşti virtuali cu click-uri.]

[...noi plângem...plângem că n-avem timp, dar când îl avem, îl pierdem din nou.]

Noi...CE mai suntem? Unde ne e forţa? Ne călcăm pe inimi...până când?

nonsense.

2010-05-05T18:01:00.009+03:00

Care-i meseria ta?

Muritor de foame. Saturat cu vise, turnat în realitate diluată puternic, solidificat de dureri, neutralizat de uitare. Sunt un punct cu simţuri, învăţ să-mi împrăştii gândurile ca substanţele volatile aromele lor. Îmi iau fenolftaleină să mă disting printre acizi. Nu-i reacţie împotriva lor, ci doar o toană.

Tu eşti un turnesol, eu sunt o precipitată isterică.

Sunt destul de puternică încât să-ţi sparg craniul; aplicându-ţi câte o doză de venin zilnic, creierul tău o să sufere o tumescenţă severă. Apoi...poc!

N-am nevoie de ceai să fiu boemă. Îmi prepar singură poţiunile...

Să fim nomazi...îţi umplu golul din dreapta şi mergem unde vrei tu...dacă mă duci la mare!

Şi ...merci că n-ai permis să mă doară.

O balerină neagră, o lebadă în contrast, un lac monocromatic, un gât în tuşe fine...

Mereu, mereu să te supui...

Şi-am să urlu: Stop! Tu o să pui frână brusc şi ne-om izbi frontal de propriile noastre vieţi. Şi o să ne neutralizăm. Amnezie totală.

Cine eşti tu să mă bâlbâi pe mine?

Avem dulceaţă!

2010-05-02T00:37:00.002+03:00

E vorba despre ceva imperceptibil cu ochiul liber… E vrajă ispititoare, te cheamă, te strigă pe nume…dar ţi se duc rândurile de piele în cianuri. Dacă ajung la carne, otrăvurile te descompun. Eşti pierdut. E un joc de culise din care poţi ieşi doar pierzător. N-ai cum să-i faci faţă. E o forţă a naturii. E sterilă, rea, rece ca un sloi, nimic n-o atinge, nimic n-o mişcă. Buze îmbibate în mii de licori, în păcate. N-ai cum să n-o ţii minte...doar gandul la ea te face să scrâşneşti din dinţi, ai vrea s-o scuturi, s-o pălmuieşti, s-o trezeşti. Să-i spui: aici sunt! Dar ea e letargică la capitolul realitate. Se joacă. Ce-i pasă ei că tu intri în convulsii, că te zvârcoleşti, că-ţi creşte pulsul? Că te interesează, că vrei s-o întelegi, că eşti capabil de sacrificii în numele unor concepte în care nici tu nu crezi pe deplin? Toate pentru ea...

O vrei. O vrei şi tu. O vor şi alţii. Trageţi de membrele ei, nenorociţilor, şi niciunul n-o aveţi. E inertă de mult...un început prost, o greseală, o exploatare nepermisă şi sufocantă pe suflet..

Să n-ai şi să vrei..să vrei şi să n-ai.

Conştientă de superioritatea ta. De evoluţia ei. Dar nimic n-o mulţumeşte. Urcă...ea urcă scara cu gândul sinucigaş de a se arunca din vârf. Ca să demonstreze că nu vârful scării e cel spre care trebuie să tindem.

Uit-o. Arde-o pe rug.

Handicap social.

2010-04-13T20:04:00.005+03:00

Pentru mine handicapul social nu e neomogenizarea cu masele, ci din contră…să fii atât de prins în căcatul ăsta care se numeşte ,,viaţă socială” încât să uiţi să fii OM, să uiţi să fii TU. Eşti handicapat social când nu ieşi din casă că ai un coş (pentru că aşa-ţi mai place să joci ,,perfecţiunea întruchipată”...), când te prefaci că nu-ţi cunoşti prietenii din copilărie (pentru că ştiu chestii jenante despre tine..care te-ar coborî niţeluş din ochii noilor amici pe care i-ai convins deja că eşti super-cul 8-}), când nu ieşi cu mama la shopping (ţi-e ruşine, ~~inteligentule~~, şi-o decazi din drepturile părinteşti odată ajuns în mall...ţi-e teamă c-o să povestească vânzătoarelor cum te-a şters la ~~cur~~ dos?)... când suferi de vedetism si îţi afişezi ,,le talent”-ul oricând ~~se iveşte~~ iveşti ocazia...când porţi haine dă firmă cu imprimeul destul de mare încât să poată fi citit de la o jumătate de km şi din toate unghiurile pe care le permite 3D-ul (pai dacă ai ~~valoare~~...să nu vadă şi gloaba de vis-a-vis?)...când ţi se pune un leşin pe inimă dacă nu eşti în centrul atenţiei...în general, când faci o grămadă de chestii care nu-ţi plac neapărat...dar le faci în speranţa că dau bine...şi toate astea pentru pupincuriştii care niciodată nu se arată la faţă când eşti în impas.

[...]

Dacă te-ai recunoscut în cele 5 rânduri de mai sus (nu le-am numărat, am dat cu presupusul-asta ca să nu-ţi găseşti moţoc de amuzament in abilităţile mele de matematician - îmi lipsesc cu desăvârşire), diagnosticul tău este: handicapat social. Ştiu, eşti suferind. Şi că probabil lupţi cu tine. Dar tocmai asta e problema. Nu te mai lupta cu personalitatea ta adevarată. Scoate-o la iveală! Valorific-o! Stoarce-o de potenţial şi hrăneşte-o corect ca să se dezvolte armonios.

Ieşi din tagma miilor de oameni care îşi îngroapă personalitatea. Arată-te!

detail.

2010-03-30T17:08:00.005+03:00

[Radiografie pe suflet. Ne prindem într-o spirală infinită, expulzându-ne simultan -forţa centrifugă. Obişnuinţă, zici tu. Poate că raţionamentul tău e just. Fără contact, decurs normal. Cazi conştient în cursă. [Ce faci?]]

[... mândru în decăderea ta, te bizui şi-i învinovăţeşti pe alţii. nu sunt destul de buni să te scoată din mocirla în care singur te-ai adâncit. te-ai gândit că nu ăsta-i rolul lor, ci doar să-ţi arate calea pe care tu singur trebuie să te sileşti a merge? nu subestima cerul.]

Iar eu, vinovată dintru începuturi, înalţ ochii spre albastru şi-mi abandonez sufletul acolo.

[[[...Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa...]]]

Poison.

2010-03-15T19:54:00.016+02:00

For interior pipăit în exces. Exploatat. Rezistenţă şubredă.Echilibru făcut ţăndări. La bruja în genunchi. Otrăvită. Vinovată. A ucis din nou. Mintea ei...furtună pe mare. Niciun strop de control. Rolurile s-au schimbat. Ambalajul râde, iar inima La brujăi îşi strânge aţele...o spânzură. Cer violent. Cheaguri, cheaguri de sânge... Şi bate vântul...mai tare şi mai tare. O bate peste faţă.

La bruja plânge pe pământ tare.

Ce-ai făcut?

La bruja.

2010-02-24T19:27:00.006+02:00

Pentru că ştiu. Ştiu că asta vreau. Vreau să fim bine. Bine poate fi şi pentru noi. Noi ştim că lupta e grea. Grea, dar împreună putem demitiza imposibilul. Imposibilul , hazardul lui, ţine de şansă. Şansa trebuie s-o legăm în lanţuri când o prindem. Prindem crustă pe inimă de dor. Dor toate celulele tegumentului şi se transformă în izvor. Izvor de venin închiriat pentru situaţiile jalnice. Jalnice şi apăsătoare au fost cuvintele mele de azi. Azi am căzut iar în capcană: frică, aşteptările celorlalţi, mai puţin ale mele. Ale mele sunt alegerile, a mea viaţa. Viaţa , frumusetea ei se află în reacţiile chimice între tine şi restul. Restul, organic sau nu, azi ne desparte. Desparte oceanul de atomi şi vino. Vino, pentru că...

[. Şi de la capăt.]

PS: Urmare a unei reacţii fizice de silă împotriva a ce am putut debita şi rosti, azi pe la 12. Nu fac cu dragostea paradă, dar nici să mint nu pot.

Furia [Falci II :))]

2010-02-03T19:51:00.003+02:00

Mda…revoltă! Revoltă la articolul meu despre profanarea conceptului de perfecţiune.

Se întruniră, se sfătuiră şi concluzionară , toate într-un muget [...] ...(Nu vă zic care-i mareaţa judecată la care au ajuns...hai bine...un indiciu...are legatură cu IQ-ul meu nesatisfăcător. :> şi cu lipsa acută de activitate [-( time's a luxury, remember? ;;) )

Motivaţia scrierii articolului precedent n-a fost demitizarea ‘zânelor’ care sunt ele ‘zâne’... Mi-am dat şi eu cu părerea , n-am dat în cap nimănui, trăim în democraţie, deci pot să mă exprim liber. Nici măcar n-am jignit :D Articolul e subiectiv, am vorbit de reacţiile pe care mi le provoacă mie... deci probleme nu văd.[ din seria: ‘Gogule, probleme măh?’]

Am fost pur şi simplu observator şi firea mea analitică, deşi iritată vizibil şi-a păstrat totuşi un calm rezonabil.

Ştiiiu... ştiu! Mă roade invidia că nu stăpânesc noul sens al cuvântului ‘perfect’... ridic mâinile sus cu vinovaţie şi cer arestul.

Happy now? :))

Perfect?

2010-01-30T20:36:00.011+02:00

Fals!-dacă primul gând care ţi-a venit în minte când ai cetit titlul a fost că mă voi ridica pe-un piedestal creionându-mi pentru tine ‘perfecţiunea’ în tuşe firave, încântătoare de ţesut neuronal parţial senzitiv şi scufundat în autosugestie şi autodeterminare.

M-am săturat de profanarea de cuvinte! Mă irită zilnic şi îmi pulverizează sufletul încet, dar foarte sigur. Ce e frumos nu e (neapărat) perfect, pentru că ce e frumos nu e frumos pentru toţi, iar perfecţiunea presupune unanimitate.

Deci nu mai profana cuvântul ‘perfect’, când ce vrei tu să zici e de fapt ‘frumos’. Şi-aşa frumosul tău e subiectiv (şi nu importă) . Şi perfecţiunea ta se vede. Perfecţiunea, fată dragă, nu se vede. Nu ochiul e organul creat să sesizeze perfecţiunea. Ţi se pare ţie că Sfinţii s-au putut uita la Dumnezeu? ;;)

O să îmi ‘bagi’ fraze gen ,,vorbeam de frumuseţea fizică”. Iar eu o să vomit. Punct. O să vomit verde venin iar când o să-mi revin o să râd pân-o să mă doară burta şi-o să vomit din nou. Tot verde. Şi ciclul o să se reia. Aşa-i natura. Ciclică. N-ai înţeles. N-are ciclu...:-j

Nu mai fi aşa darnică (bombastică) în exprimare şi distilează ce ...şi anume scoţi pe gură! :)

Pitzipoancelor, cu drag [cu dor nu (are balta peşte)]! :)

PS: Nu sunt rea...sau ba da, sunt, dar mă tratez :D

Flauşată! De două ori ;;)

2010-01-25T22:07:00.006+02:00

Vreau să mulţumesc în primul rând mamei mele…care dacă n-ar fi…n-aş mai povesti eu aicishea =)) … Şi fanilor mei de pretutindeni! Măh! Nu fiţi ruşinoşi! Nu vă mai ascundeţi! [-(

Lăsând glumele la o parte... ( asta e din ciclul ,,Ce-mi plac glumele mele!”) , ţin să precizez că m-am flauşat deosebit, iar considerând temperatura mare (în modul numa’) care ne încântă fiecare por care, recunosc, nu rezistă tentaţiei de a se expune...[bullshit...:-L] e de bine :)

Soooo, mulţam Adi + Corina [ în ordinea recunoaşterii meritelor mele , indiscutabile de altfel...(cred că de la asta o dat îngheţul, de la minciunile mele:)) )]

Acuma, având în vedere că lista mea de bloguri nu e fix vastă, ci mai degrabă mică, mică, da’ ... le cetesc pe toate :D , o să trişez şi eu ( ştiu , Adi, ştiiiu.. pledez vinovat :-<) pentru că pur şi simplu nu pot să nu menţionez ‘neşte bloage’ care mă delectează, şi anume toate cele aflate în lista mea, dar deja premiate [-( . Vă ştiţi :)

Şi ca să respect regula jocului, astea-s (ştiu, numa’) doo-trei bloguri...super-bloguri :) :

Bigiu's chronicles – pentru că reuşeşti să mă faci să râd în hohote [râsoterapia :x] . Iar asta e cam greu cu mine...:-s. Pentru că în ce scrii eşti tu, tu , tu. Te aud vorbind când te cetesc. Şi pentru că nu te cramponezi în şabloane.
Mâncare pt pisici şi pistoane- pentru ‘Amsterdam în jeg profund’ şi mai ales pentru gândirea în spirală pe care o ai atunci când scrii...c-o fi aşa, că n-o fi, nu ştiu. Mi se pare că gândeşti ca o tornadă, faci mix perfect din cuvinte din tagme diferite. Şi bineînteles, pentru ‘miocardul scrijelit’ care rulează. :)
peisaj bucolic- pentru frecvenţa redusă :)) Şi pentru că gândeşti pozitiv. Şi pentru moonwalk :>:> >:D< :*

Aşestea fiind spuse (scrise), rog premiaţii să urmeze următorii paşi:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să îţi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr. Linky Listastfel încât să existe o evidenţă a fiecărui ins premiat.

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Sar’na!

Leapşa cea întârziată... Pam pam!

2010-01-24T20:33:00.008+02:00

Da, ştiu...am întârziat cu leapşa... Sunt o ’bizi person’ , d-aia! [prima pe 2010... probabil şi ultima :-"]

1. How are you feeling today?
Megadeth-Symphony of Destruction Fals... ~ Fals... azi a fost una din zilele alea...8~
2. Will you get far in life?
Vama Veche-Epilog ~ Să-nteleg că nu?! :))
3. How do your friends see you?
Hoobastank-The Reason ~ Si, es berdad, eu sunt motivul insomniei voastre..>:)
4. Will you get married?
Take That-Patience ~ Am, am...nu mă grăbesc deloc... 30 e un număr drăguţ :)
5. What’s your best friend’s theme?
Dezarie-Exhalt ~ Ariseeeeeeeeee...
6. What is the story of your life?
Evanescence-My Immortal ~ This is why I’m hot..:>
7. What was high school like?
Plain White T's - Hey There Delilah ~ Nu găsesc conexiunea.... :-??
8. How can you get ahead in life?
M. Elliot-Work It ~ You work it! [-(
9. What is the best thing about your friends?
Reel 2 Real-I Like To Move It ~ Me, too :))
10. What is in store for this weekend?
Enya- Adiemus ~ Eu aş fi vrut să fie ,, Sus pe bar”... fie... :-j
11. What song describes you?
Parazitii-Jos Cenzura ~ Alooooo! [ a se citi în stilul Ceaşcă] Vai! Şi eu sunt o persoană atât de decentă! [-(
12. What song would describe your grandparents?
Bon Jovi-It’s My Life ~ Ei nu-s de acord. Punct.
13. How is your life going?
50 Cent- PIMP ~ Eha...
14. What song will they play at your funeral?
M. Jackson- Dirty Diana ~ Dirty Diana eşti tu!
15. How does the world see you?
Eiffel- I’m Blue ~ ?
16. Will you have a happy life?
Green Day-Wake Me Up When September Ends ~ Deci nu. O, vai... ce de noutăţi...
17. Do people secretly lust after you?
Eddy Wata - My dream ~ Leapşa asta minte [-(
18. How can I make myself happy?
Sylver- Forgiven ~ Corect.
19. What should you do with your life?
Madonna- Celebration ~ Şi mai corect.

Tipic. Şi leapşa goes tooooo... Răzvan Bigiu cu accentul pe primul i şi la Zava cea verde!

Zbye! :*

Arta.

2009-10-21T16:34:00.020+03:00

Pentru că sunt aşa de greu de mulţumit în ceea ce priveşte arta în ansamblu ( muzică , fotografie, film, teatru, desen şi mai ales literatură), în sensul că nimic nu mă impresionează, ( nu datorită faptului că nu am capacitatea de a evalua corect, ci datorită faptului că uneori am senzaţia că nimic nu-i nou sub soare) am simţit nevoia să postez câteva citate dintr-o carte care a reuşit să-mi satisfacă toate pretenţiile: Eugénie Grandet (Honoré de Balzac).

,,Linguşirea nu purcede niciodată de la suflete mari; e apanajul sufletelor mărunte, ce izbutesc să se mai micşoreze încă, pentru a intra mai deplin în sfera vieţii persoanelor în jurul cărora gravitează. Linguşirea presupune un interes.”

,,Sunt nespus de nefericită, n-am alt refugiu decât biserica; ea are braţe destul de cuprinzătoare, pentru a îmbrăţişa toate durerile noastre şi sentimente destul de caritabile,pentru a ne împărtăşi din ele fără teama că vor seca."

,,Dar dacă dispreţul n-a fost exprimat, nu înseamnă că nu era nemărginit."

,,Aceasta este povestea femeii care, trăind în mijlocul lumii, nu face parte din ea; care, făcută să fie desăvârşită soţie şi mamă, n-are nici soţ, nici copii, nici familie."

PS: Singurul impediment în opera balzaciană cu care am avut un impact brutal au fost acele descrieri aproape milimetrice, istovitoare pentru creieraşul meu neantrenat. Dar dacă reuşeşti să treci de aceast mic inconvenient, o să înţelegi de ce îl consider pe Balzac un artist desăvârşit.

Reflex... (din lipsă de titlu)

2009-09-23T17:45:00.008+03:00

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi ca Dumnezeu să te scuture? Adică să te scoată din norul tău de indiferenţă (+ignoranţă) şi să te pună faţă în faţă cu puterea Lui. Tu şi… El. Sa-ţi arate, cine eşti tu de fapt. Un fulg din atâţia. Nu te diferenţiază nimic de restul. Ba mai mult. Eşti un creion între pixuri. Un caiet tip I printre caiete studenţeşti. Cocalar la teatru. Surd dansând. Un nimeni. Şi pe deasupra un nimeni nerecunoscător.

Nu…nu era să mor…eu consider că doar ăia care au fost în comă pot spune că ,,au văzut moartea cu ochii”, nu şi ăla care şi-a rupt …nu ştiu…clavicula…sau o mână.:| Mai ales că eu, în afară de o flexie de picior stâng pe laterală…n-am păţit nimic. Nici zgârietură, nici vânătaie… nici măcar bruscare. Nimic. Pentru că El e prea bun cu mine, nimicul. Şi ştiu că n-am meritat. Înainte mâncam covrigi vanilaţi. Şi am mâncat şi după…de fapt, nu m-am oprit o secundă din ronţăit. Din reflex. Acum ştiu că dacă m-aş fi oprit aş fi gustat în schimb o panică efervescentă. Nici căştile nu mi le-am scos…din acelaşi motiv. Ca să nu mă sperii. Empire Of The Sun- Walking on a dream…Oare? Şi stiu sigur că după o sută de metri am început să tremur…

Şi atunci îti pui o întrebare: pe cine suni să-i spui că ţi-a fost frică? Care e prima persoană căreia i-ar păsa dacă ţi s-ar întampla ceva?...Şi de fapt…pentru cine contezi? Am început să caut prin agendă…dar în secunda următoare mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să sun pe nimeni. Aşa sunt eu…când pic în groapă mă încăpăţânez să mă ridic singură. Era între mine şi El.

Şi îmi mai amintesc…cum i-am citit pe buze. Mă înjura. O singură reacţie am avut…îi arătam cu degetul arătător balansându-l înainte şi înapoi trecerea de pietoni în mijlocul căreia mă aflam. Şi că m-am sprijinit de botul maşinii ca să mă îndrept. Şi că ceilalţi pietoni mă priveau stupefiaţi cum continuam să mănânc. Şi să-mi ascult muzica. Ei n-au înteles.

Să vorbim!

2009-09-17T19:18:00.008+03:00

Să vorbim despre vieţile noastre pline de griji (alias ,,chestii nasoale”) ? Nu…nu azi…pentru că azi trebuie să vezi lumea alfel. Ştiu... ştiu ca ai piatra în suflet…bolovanul, care nu îl lasă să zboare… Mineralele ţi-au venit de hac. Eşti victima lor. Pentru că vrei să fii. Dar nuuu..nu despre asta vorbim azi.

Azi vorbim despre lucruri pozitive (care apropos, nu mă caracterizează deloc..adică atitudinea optimistă..la ea ma refer). Despre capacitatea unor oameni de a-ţi suporta neghiobiile, stângăciile, carenţele…zi-le cum vrei. Despre capacitatea unor oameni de-a te privi cu seninătate. Despre oameni care nu fac ca ei şi zic ca tine. Despre oameni cu suflete nobile. Despre oameni care ascultă. Oameni care nu se folosesc de măşti. Oameni cu idei proprii. Cu convingeri proprii. Oameni care actionează. Oameni cu atitudine.

[…]

Şi acum priveşte în jurul tău. Câţi astfel de oameni te înconjoară?

Dacă ai norocul să fii printre ei, încearcă să devii unul asemenea lor. Pentru că contemporaneitatea duce lipsă de modele pozitive.

Foc de paie

2009-08-27T22:42:00.014+03:00

Poţi înţelege un foc de paie? L-ai simţit vreodată? Intens… dar temporar. Cald… dar înselător. E vrajă. La mijloc e capcană. Poţi rezista pe margini sau pierzi. Raţiune…control… ingrediente necesare. O simplă scânteie e de-ajuns să-l aprindă, o secundă să se facă nevăzut. Joc inteligent de oameni mari.

Nu pune întrebări. Lasă timpul să curgă. Nu da explicaţii. Nimeni nu ţi le cere. Bucură-te de un foc de paie…gălbui, molcom ,calm…strop de senzualitate, pic de culoare şi atât. Jucărie de sezon. ;) Funcţionează pe principiul…mă plictisesc-> te arunc, mi se face dor -> te chem.

Ce-i drept...nu-i moral, nici corect, nici safe. E doar un foc de paie şi nici asta nu mai e.

NOTĂ: Aceeaşi situaţie, personagiu diferit. :”>:-“
Diferenţa constă în faptul că de această dată, ne-am carbonizat. :D

De…

2009-07-08T00:44:00.005+03:00

Vara îmi aduce aminte de tine..nisip negru care mi-ai fript tălpile şi care m-ai invadat.Ticălosule! De tine…mare agitată! De tine…bronz irepetabil. De… mirosul de sare. Sare şi apă. Sare şi apă şi loţiune de plajă. De scoici arhicăutate. De imitaţia mea de înot. De ploaia care îi panica pe toţi…doar să rămânem singure. De zâmbetul boem al plajei. Şi de…o, da!! Apusul! Câtă culoare…o, Doamne…ce pastel! Şi noaptea…hărmălaie. Viaţă şi nesomn. Libertate. Întuneric. Sunet. Release…Apoi, somn.

Îmi mai aduce aminte de tine…de albastrul ăla intens. De interesul pe care nu-l ascundeai. De teatrul nostru amator. De cearta aia continuă…şi de lecţiile mele de morală. De stânci. De visul îndepărtat.

Mi-e dor de noi. De tine nu!

You can’t stop me from dreaming…

2009-06-30T12:36:00.006+03:00

Evadează din real şi simte ce vrei să simţi, imaginează-ţi ce vrei să ţi se-ntâmple, bucură-te de ce nu se va întâmpla niciodată... Înfruptă-te cu voluptatea unui vis oriental, simte senzualitatea pielii care a simţit soarele înainte să-l cunoască, ochii de gheaţă în mijlocul nisipului…forme, curbe, linii…urcuşuri din piele moale şi coborâşuri vicioase. Sufletul se izbeşte de pereţii cubului în care l-ai închis. Ce vrea? Nici el nu stie…dar îi place oricum. Păcatul are dulceaţa lui... şi nimeni nu-l poate opri din visat. O să viseze cât o să vrea el să visese şi o să se trezească când o să vrea el să se trezească.

Până atunci...sweet dreams...

P.S.: Un strop de nebunie nu face rău nimănui, nebunia fiind o abatere de la realitatea banală. Zbor.

Salutari de pe fundul prapastiei!

2009-06-10T23:55:00.008+03:00

Trebuie să spun... Să spun că de vreo...3-4 luni, alerg ca o nebună pe fundul prăpastiei... ia stai ...ce zic eu aici e o minciună... Nu mai pot să alerg...mă târăsc. Asta fac. Mă târăsc pe coate şi mi-ar plăcea să pot spune că depun eforturi uriaşe pentru a mă ridica, dar nu fac asta. Moral, mă sufoc. Tot ce mi se-ntamplă mă apasă. Cred că m-am obişnuit acolo, jos, adâncită în doza mea de pesimism, în mocirla mea deznădăjduită... şi nu...nu cer ajutor. Sunt prea bolnavă să mă ridic şi prea orgolioasă să primesc sprijinul cuiva. Mă văd că nu mai sunt eu. Mă privesc ca pe o relicvă, ca pe un exponat, ca pe altcineva. Sunt propriul meu experiment. Am încetat de mult să mai lupt pentru mine, mă dezamăgesc mereu şi mi-e greu să închid ochii la indiferenţa pe care trebuie să o absorb şi la care trebuie să devin imună. Devin o maşinărie fără reflexe, simt cum mă pietrific, însă mă încăpăţânez să mă pot reface singură, deşi nu mai am forţă; am pus armele jos, capitulând în faţa unei lumi mediocre, a realităţii nedrepte, dure. Nu accept niciun soi de compromis. Nu vreau să fiu maleabilă. Nu vreau să fac pe plac nimănui. Am văzut că ipocrizia există. E peste tot. La nivel teoretic, o ştiam de multă vreme. Dar acum am simţit-o.
Lucru hotărât: nu mai tolerez nicio greşeală.

Jalnic.

2009-06-03T18:56:00.007+03:00

Câţi dintre noi n-au avut măcar o zi din istoria lor personală marcată de o întâmplare jalnică, în urma căreia au fost catalogaţi drept penibili, o întâmplare din aia care îţi înroşeşte obrazul…care-ţi scrijelă inima…care pur şi simplu te coboară într-un morman de remuşcări şi regrete? Remuşcări am zis??...Da, remuşcări…că după stai, analizezi situaţia, îţi compui noi replici care te-ar scoate din impas, noi atitudini, eşti viteazul de după război. Îţi aminteşti reacţiile celorlalţi, priviri stupefiate...frate...parcă ei n-au avut o zi proastă în viaţa lor.

Apoi începi să te minţi singur, îţi zici că nu a fost cine ştie ce şi treci ca boul mai departe.

Losing me...

2009-06-03T16:28:00.008+03:00

Verdeaţă. Soare. Şi nu… nu eram singură printre copaci. Ciudat, nu? Situaţia trebuia să se schimbe.

Nu eram capabilă de sacrificiu. Şi nu ştiam ceva. Şi nici acum nu ştiu ce nu ştiam. Ce tâmpenie…să ştii că lipseşte o piesă din puzzle… să ai conştiinţa acestui fapt şi să n-ai ce să faci… Incapacitatea asta mă ucide…bit by bit…şi…Doamne…cât vreau să ştiu adevărul… ar fi aşa de simplu acum. Am nevoie de adevăr ca de aer. Şi adevărul m-ar ajuta să răzbesc spre infinitul noilor începuturi. Pentru că pur şi simplu mă simt trasă înapoi. Dar într-o zi voi rupe bariera...gheaţa va fi spartă şi expusă focului... şi-atunci să vezi distracţie...>:)

Dar trebuie să ştii şi tu că era predestinare acolo!! Nimic nu-i la voia întamplării...că nah...mereu mi-a plăcut să mă lupt cu morile de vânt... Şi atunci când n-aveam motiv...îmi găseam...pentru că aşa simt eu...vreau aşchii electrice prin vene, să mi se încălzească sângele…să mi se umfle vena… Trebuia o preocupare intelectuală…o încordare psihologică… ceva care să mă facă activă. Pentru că sunt un copil şi am nevoie de jucăriile mele. Să ştii că vinovat e eul meu. Ăsta nu poate fi înteles aşa uşor... Sunt dificilă şi mă plac aşa [a nu se confunda cu ,,am o părere bună despre mine” !... Deeeci n-am să mă schimb. :D O enigmă mai mare decât Otilia. Pentru că sunt aşa de impulsivă şi aşa tare mă influenţează senzaţiile de moment... Aşa copilaroasă şi rece ca un sloi de gheaţa... aşa rea şi acidă uneori... aşa ştearsă şi transparentă alteori... aşa... pesimistă şi nebună... sunt eu. Sunt cum vreau să fiu.

Dar azi simt că mă pierd. Pentru că văd. Şi ceea ce văd exprimă aşa bine ce-a fost. Sau nah...ce cred eu că a fost. Ce văd e parte din iluzia mea. Parcă e dovada că am avut dreptate. Şi că eram o lipitoare. Dar eram propria mea lipitoare. Mi-am supt inocenţa. Mi-am supt copilăria şi visele.

Vreau să fie bine. O să fie bine. O să simt iar pământul sub picioare. O să redevin verticală. Atunci voi şti. Voi cunoaşte în sfârşit adevărul. Îl voi sorbi ca pe rouă. Tot ce mă mai poate împiedica e timpul.

Ura.

2009-06-03T16:18:00.011+03:00

Ura nu are margini. Ura e fără limite. Din ură poţi să distrugi obiecte, oameni, vieţile altora sau pe-a ta. Ura e nemăsurabilă. E infinită. E aşa de mare, că nici n-o poţi cuprinde cu gândul. E ca o mare furioasă care se izbeşte de maluri în culori înnorate, ca o furtună care blesteamă şi scânteie, ca un ger de sticlă. E iadul. E iadul tău personal, iadul care-ţi întunecă mintea, iadul care atunci când se dezlănţuie rupe, trosneşte, sfarmă, se încolăceşte ca un şarpe şi urlă, asurzindu-ţi inima.

Atunci când urăşti, inima ta e scufundată în venin. E scoasă din uz, de parcă ai avea-o într-un borcan cu formol. Nu mai e a ta. Nu mai ticăie, pentru că ura e dictată de creier. Inima nu e capabilă să urască. (Da, fac parte din categoria aia care crede că sentimentele vin din inimă, pentru că acolo mă bucur şi tot acolo mă doare. Simt şi fizic şi acolo simt.) Dar ura nu aduce nimic bun. Ura e o putere fatală care stă în tine gata oricând să erupă. Asta e ura. Ce trebuie să ştii este cum s-o controlezi. Cum să îi stai împotrivă unei forţe atât de puternice, mai ales dacă e pornită de tine şi din tine? Oare ce-ar înseamna asta ? Să te negi singur ? Cum să-ţi dobori ura atunci când ai dreptate să urăşti ? Cum o poţi ţine în două palme mici pe ea, Ura? Nu vorbesc despre nervi ...sau despre furie...nu...vorbesc de ura aceea veninoasă, aceea care te poate îmbolnăvi, pentru că ura adevarată este o boală.

Dar ce te faci când ura altuia e îndreptată spre tine? Pe aia cum o mai opreşti? Cum poţi opri milioane de săgeţi a căror singură ţintă eşti tu?

.................................................................................................
Ura trebuie oprită. Pentru că ura ucide. Ura distruge ireparabil. Ura dezbină. Ura răneşte. Ura ne doare şi nimic bun nu face. Urâtu-te-aş, uro !